Iliria transformată într-o  bibliotecă vidă de cărţi, o nostalgie răscolitoare, cu accente de comic rafinat sunt elementele care definesc atmosfera spectacolului unei « nopţi de la spartul târgului ». Tribulaţiile erotice ale eroilor, cu numeroase travestiuri, par şi mai misterioase, învăluite în plastica specială a gesturilor, luminii şi muzicii, în tonalităţi armonioase, sub semnul unei senzuale atmosfere de sfârşit de sărbătoare.

Publicul este invitat să deguste acţiunea la « locul faptei », pe scenă, alături de actori, pentru a se putea bucura de toate nuanţele create de regizor pe canavaua unei comedii amare, iscată dintr-un erotism ambiguu.

După un naufragiu care îi separă pe cei doi fraţi gemeni, Sebastian şi Viola, o vedem pe Viola, salvată de pe mare, care află că ţara în care a ajuns se numeşte Iliria. Ea se deghizează în băiat pentru a intra în slujba ducelui Orsino. Facem apoi cunoştinţă cu ducele Orsino şi suita lui. Ducele este îndrăgostit de Olivia, o contesă bogată, pe care însă nu reuşeşte să o înduplece să îi accepte iubirea.  Apar Sir Toby Belch, unchiul Oliviei şi prietenul acestuia, Sir Andrew Aguecheek, pretendent fără şanse la mâna Oliviei, apoi Maria, camerista Oliviei, Feste, bufonul, şi însoţitorul acestuia, Fabian, (slujitorii Oliviei), Malvolio, intendentul Oliviei, şi, în fine, Olivia, care este în doliu nemângâiat, după moartea fratelui ei. Feste, bufonul, încearcă să o convingă pe Olivia că doliul său prelungit nu are nici un rost. Cesario, nume pe care şi l-a luat Viola, devenit între timp slujitorul lui Orsino, vine să o peţească pe Olivia pentru ducele pe care nu numai că îl slujeşte, dar de care s-a şi îndrăgostit. La vederea tânărului peţitor, Olivia se îndrăgosteşte fulgerător de acesta, dar este respinsă. Între timp, apar Sebastian, fratele Violei şi salvatorul acestuia, Antonio. Între ei are loc o scenă de iubire absurdă în urma căreia Sebastian, al cărui sex pare ambiguu,  capătă haine bărbăteşti şi mustaţă, devenind o copie a surorii lui, deghizate în tânărul Cesario. Contesa Olivia îl trimite pe Malvolio să îi înapoieze lui Cesario un inel pe care acesta nici nu i-l dăduse de fapt. Sir Toby şi Sir Andrew încing o petrecere cu mâncare şi băutură, la care se alătură Feste şi Fabian, precum şi Maria. Ei sunt întrerupţi de Malvolio, care îi goneşte şi le strică cheful. Petrecăreţii pun la cale o răzbunare plină de cruzime. Ducele îl trimite pe Cesario, cu un inel, la Olivia, într-o nouă încercare de a o cuceri. Maria, însoţită de cei patru petrecăreţi, pune în drumul lui Malvolio o scrisoare în care imită scrisul Oliviei. Malvolio găseşte scrisoarea şi, spre deliciul conspiratorilor, care îl urmăresc în taină, se lasă înşelat şi, plin de fericire, crezând că Olivia îl iubeşte şi va deveni soţia lui, aleargă să îndeplinească cererile absurde din scrisoare. Cesario îi aduce Oliviei un nou mesaj din partea ducelui şi îi respinge din nou, acesteia, avansurile. Sir Andrew se hotărăşte să plece şi să renunţe la speranţa de a deveni soţul Oliviei, pentru că o vede pe aceasta îndrăgostită de tânărul slujitor al lui Orsino. Sir Toby, însă, îl convinge să nu plece şi, în schimb, să îi trimită o provocare la duel lui Cesario. Sebastian şi Antonio apar din nou, iar Antonio îi dă bani lui Sebastian.      

 PAUZĂ

În partea a doua, Malvolio, chemat de Olivia, se poartă ca şi cum ar fi iubitul ei, trezindu-i acesteia bănuieli asupra sănătăţii sale mintale. Sir Toby, însoţit de Maria şi ceilalţi slujitori ai Oliviei, îl leagă şi sechestrează pe Malvolio, în timp ce Olivia îşi continuă încercările de a-l cuceri pe Cesario. Între timp, Sir Andrew aduce provocarea, iar Sir Toby îl îndeamnă pe Cesario să se pregătească de luptă. Cei doi încep duelul. Sunt întrerupţi vitejeşte de Antonio care îi sare în ajutor lui Cesario, luându-l drept Sebastian. La rândul său, Antonio este prins de ofiţerii care îl urmăreau pentru nelegiuiri mai vechi. Aflându-se la strâmtoare, Antonio îi cere banii înapoi lui Cesario, dar acesta nu ştie nimic despre aşa ceva. Recunoaşte în schimb numele fratelui său, rostit de Antonio. În toată încurcătura, apare Sebastian, care, luat drept Cesario, continuă duelul cu Sir Andrew şi îl bate atât pe el, cât şi pe Sir Toby, care îi sărise în ajutor. Olivia îi desparte şi îl ia cu ea pe Sebastian. Malvolio este cercetat de bufonul Feste, care, constatând că nu i-a trecut boala, îl trimite înapoi în temniţa lui. Olivia, fericită şi nevenindu-i să creadă că tânărul ei iubit i se dăruieşte în cele din urmă, aduce în grabă inele şi se căsătoreşte cu Sebastian. Adus în faţa judecăţii ducelui, Antonio se plânge de nerecunoştinţa celui pe care l-a salvat de la moarte, confundându-l cu Cesario, care se afla în suita ducelui. Olivia îşi cheamă soţul, dar Cesario nu recunoaşte că i-ar fi soţ. Pe acest fond de confuzie generală, apar Sir Andrew şi Sir Toby, bătuţi măr de Sebastian. Sebastian apare şi el, cerându-i iertare iubitei sale soţii, Olivia, pentru cele întâmplate. Sebastian şi Viola se găsesc în sfârşit faţă în faţă şi se recunosc ca fiind cei doi gemeni, pierduţi unul de celălalt în naufragiu. Ducele Orsino îşi îndreaptă iubirea către tânărul său slujitor, redevenit Viola. Este readus şi Malvolio care înţelege că i se făcuse o înscenare. În final, încep nunţile, toate perechile poartă voaluri de mireasă, iar bufonul Feste începe să cânte, acompaniat de toţi ceilalţi, un cântec melancolic, în care ploaia şi vântul, elemente esenţiale ale naturii (prezente mereu în spectacol), sunt refrenul reflecţiilor sale filosofice.